luni, 30 septembrie 2013

Matematica - imposibil?

  
     Primul 3 de anul asta. Matematica.
     M-am simtit aiurea, dar acum parca.. sunt in extaz. Abia astept sa invat, sa descopar, sa stiu. Probabil nu reactionez cum trebuie, dar cand am fost si eu normala?
     Matematica se anunta a fi o misiune aparent imposibila. Cat de mult imi plac chestiile astea! Nu as fi crezut niciodata ca matematica o sa ma faca sa ma simt.. vie. Cand pradoxul (abstractul) intalneste logica.. hm, chiar vreau sa vad ce o sa iasa din combinatia asta.
     Pot trece peste asta. O sa ma mobilizez. Am trecut si peste chestii mai rele. Am trecut peste "neiubire"... si te-am iertat ca mi-ai omorat povestea. Vezi cat de puternica m-au facut toti cei ca tine? :)

      Anemona.

duminică, 29 septembrie 2013

Poate deveni rutina un cosmar?


    Ma obsedeaza. Pare ca imi curge prin vene ca unul din acele droguri care pur si simplu iti iau mintile. Ce naiba se intampla cu mine?
    Cum se numeste visul din care nu te poti trezi? Cosmar? Poate deveni rutina un cosmar?
    Am atat de multe sa scriu, sa simt, sa traiesc.. dar realitatea absurda a prezentului imi ingradeste trairile. Am nevoie de un nou spatiu in care sa fiu eu. Probabil imi voi face un nou blog, si il voi pastra pe asta pentru trairi mai generale.
    Ma enerveaza ca tot mai multi oameni incep sa ma judece. Fiecare are defectele lui, dar probabil e mult mai amuzant sa te uiti la celalalt.. ca daca ai privi in oglinda cel mai sigur ai incepe sa plangi. E trist ca putini constientizeaza cat de goi si singuri sunt in interior. Au masca atat de bine lipita de chip, ca deseori o confunda cu propria persoana. Oare cati dintre noi ne cunoastem cu adevarat?

   Anemona.

vineri, 27 septembrie 2013

Lucruri/realitati pe care nu le inteleg

    
  1. Nu inteleg cand ar trebui sa renunt. Nu inteleg de ce oamenii te descurajeaza chiar cand stiu ca ai sanse. Nu inteleg de unde placerea asta sadica de a spulbera vise.
  2. Nu inteleg de ce iubirea distruge. Iubirea nu ar trebui sa fie intruchiparea binelui, a perfectiunii? De cand binele distruge?
  3. Nu inteleg de unde au invatat oamenii sa exploateze atat de bine slabiciunile. Am lipsit la cursul asta.
  4. Nu inteleg de ce oamenii nu ma iau in serios.
  5. Nu inteleg placerea asta bolnava de a distruge: destine, vieti, relatii... poate ca pana la urma toti suntem rai.
  6. Nu inteleg de ce atat de multe intrebari fara raspuns.

   Adevarul e ca nu inteleg viata.. aspectele ei generale. 

   Nu inteleg de ce necunoscutul ala nenoricit nu mai da nici un semn de viata. De ce naiba nu imi mi scrii nimic? Nu am nici o sansa sa aflu cine esti? Sau macar ce vrei de la mine? Tu stii ca intru pe blog de o gramada de ori doar ca sa vad daca mi-ai scris ceva? Asta iti da satisfactie? E prea devreme sa te bucuri.

    A.

miercuri, 25 septembrie 2013

Eu nu sunt exceptia


   Cand rasare soarele ma simt fericita, dar seara ma cuprinde tristetea.
   Nu incetez sa ma intreb: cum sunt cu adevarat? Care imi este masca si care imi este adevarata fire? Exista oameni care stiu mai multe despre mine decat stiu eu, gandul asta ma intristeaza.
   Cred ca oamenii transparenti sunt tristi aproape tot timpul. Probabil nu sunt o exceptie. Am trait doar fericirea ignoranta, intensa... dar reala. Sunt confuza.


   A.

luni, 23 septembrie 2013

Stari asemanatoare

  
    E ciudat cand starea sufleteasca nu contrasteaza deloc cu starea fizica. E aiurea cand te simti rau si in interior si in exterior. Azi imi simt sufletul putrezit. Sunt bolnava de mine.
    As sta in pat toata ziua, dar nu am ocazia. As dormi, dar am cosmaruri tot mai des iar realitatea iluzorie a viselor ma sperie. Am cele mai absurde si complicate vise.
    Am racit ca naiba. Nu mai simt nici un fel de gust sau miros. Si - ceva ciudat - parca mi-au amortit si simturile. Nu mai simt nimic, parca sunt o masinarie. Nu imi regasesc umanitatea. Nu am nici un fel de emotie. Probabil, in delirul meu - exagerez.
    Imi place acest aspect la nebunie. Il ador.. pentru ca mereu mi-am dorit sa simt asta. Si totusi.. ma chinuie o singura intrebare: voi fi vreodata multumita cu ceea ce am, sau o sa gasesc mereu fericirea in trecut?
    Stiu ca o sa ma plictisesc in curand si de starea asta.

     Anemona.

joi, 19 septembrie 2013

100,000 (aproximativ)


   Aproximativ 100000 de vizite pe blog. Cititori mai putini. Oameni care ma inteleg si mai putini. Oameni care incearca sa ma inteleaga si sa ma ajute - spre surprinderea mea - destul de multi. Multumesc.

   Am ajuns la concluzia ca toate se intampla atunci cand trebuie sa se intample. Toamna imi da o stare de melancolie dupa care tanjeam de mult prea mult timp. Ma simt linistita, dar linistea se impleteste cu agitatia si emotiile pe care le am pentru anul asta. Simt mai multe sentimente in acelasi timp. Intensitate maxima. Contraste. Agitatie. Sunt fericita.

   Vreau sa vorbesc cu cineva, dar nu as sti pe cine sa sun... si persoana la care ma gandesc nu are chip, nu are nume, nu mai da nici un semn de viata...

   
   Anemona.

marți, 17 septembrie 2013

Sarlatani

     
    - Pentru o persoana fericita, plangi destul de des.. nu?
    Bine. Prost mod ai ales sa imi atragi atentia. Stupida replica asta.
    Imi spune ca este ghicitoare si ca pentru o suma - bineinteles "modica" - imi poate ghici viitorul. Chiar ar putea sa imi jure ca imi cunoaste toate trairile interioare. Atunci mi-a parut chiar patetica.
    Din banii aia prefer sa imi iau o sticla de vodka. Cand sunt ametita ma mint si singura. Ma mint mai bine ca ea. Ma mint mai bine ca oricine.

    Ma enerveaza oamenii care stiu doar sa profite. Oamenii care iti cauta doar punctele slabe si apoi le exploateaza fara pareri de rau. Oamenii care reusesc sa se strecoare in sufletul tau si il pateaza fara nici un fel de regret. Nenorocitii se pricep atat de bine la asta! Si nu vorbesc de ghicitori.. ei sunt magicieni! Se pot deghiza in oricine. Iti pot fi prieten, dusman, coleg, amic, frate.. pot fi oricine. Ai grija in fata cui devii vulnerabil.

   Dar eu ma tot gandesc la ea. De abia acum realizez ca are dreptate in legatura cu plansul..
   E ciudat cum o singura replica iti poate schimba toata dispozitia.

   Anemona.

luni, 16 septembrie 2013

Stare tampita


    Cu blog sau fara blog... tot aceeasi stare o am.
    Ma simt trista. Simt ca ceva imi lipseste, si totusi sunt resemnata. Am obosit sa tot mai caut.

    Ma gandeam ca imi lipseste o prietena foarte buna. Incepusem sa imi doresc sa am cu cine sa imi beau cafeaua, sa am cui povesti cele mai neinsemnate secrete sau sa am pe cineva care sa ma asculte pur si simplu neconditionat (bine, mai sunt persoane care fac asta... uneori). Sa am la cine sa dorm in unele seri, sa am pe cineva care sa imi raspunda la telefon oricand as suna, cineva in care sa am incredere cu adevarat. Si dupa ma gandesc.. cine naiba are nevoie de o persoana care te va dezamagi in cele din urma? In ultimul an am incheiat vreo 4 prietenii care m-au marcat. Oamenii se schimba. Eu ma schimb..
     
    Ma gandeam ca imi lipseste blogul. Probabil e cam aiurea ideea asta.
   
    Nu imi pasa de nimic din ce vor spune ceilalti. Asta sunt, asta gandesc, asta simt, asta scriu.. cine ma cunoaste imi stie si gandurile adevarate. Cine nu ma cunoaste.. doar asista la un spectacol. Din pacate unii sunt cam prosti si au si bilete in primul rand.

      
      Azi nu ma mai semnez.

joi, 12 septembrie 2013

Ma simt singura

   
    Ma simt singura. Blogul asta e ca o padure in care bate doar vantul. E pustiu.
    E aiurea ca nici macar cei carora le pasa nu il mai pot gasi acum.
    Ma simt cu adevarat singura, dar - in mod ciudat - stapana pe gandurile si trairile mele. Aparent mi-e bine...

    A.

miercuri, 11 septembrie 2013

Eu nu vreau sa ma judece nimeni


     "Deci eu nu vreau sa ma judece nimeni.. nu vreau sa ma judece nimeni gresit, nu sa nu ma judece.."
      De ce nu primim niciodata ceea ce ne dorim cu adevarat? De ce toata lumea incearca sa strice lucrurile/ relatiile care te fac fericit? De ce nu suporta ideea ca ai ceva ce ei si-ar dori?

      Incepand de azi nu ma mai intereseaza. Cui nu ii place sa se duca naibii. Asta sunt (sau asta cred ei ca sunt?). 
      Acum imi pasa doar de cine trebuie sa imi pese. E geniala senzatia.

      A.

luni, 9 septembrie 2013

Ultima sansa

    Alte persoane cunoscute care imi tot citesc blogul. Ma simt mai transparenta ca niciodata.
    De saptamana viitoare ori il sterg,ori il fac privat. Nu m-am hotarat inca, momentan vreau doar ca tot ce e scris aici sa dispara. Ma face sa imi fie rusine de mine, nu am mai simtit asta de atat de mult timp...
    Singrul motiv pentru care nu il sterg este pentru ca nu stiu cum sa dau de primul meu anonim. Simt nevoia sa imbratisez o persoana pe care e posibil sa nu o fi cunoscut niciodata (de ce simt ca o cunosc atat de bine?). As vrea sa imi scrie aici ceva...orice.. as vrea sa purtam o conversatie, oricat de anormala sau scurta ar fi
    Imi e rusine ca ma indragostesc atat de usor, ca simt atat de intens, ca sunt atat de imatura..

     A.

miercuri, 4 septembrie 2013

Copilul care alearga catre mare


     E o piesa de care nu ma pot satura. Imi da o senzatie de melancolie.
     Cand am ascultat-o prima data parca o parte din mine s-a incalzit. Ma simteam nerabdatoare, si nu stiam de ce. Probabil pentru ca ii intelesesem mesajul.
   
      Mi-as dori sa inchid ochii si toate problemele sa dispara. As vrea ca trecutul sa nu imi fi lasat atat de multe cicatrici sau rani inca deschise. As vrea sa ma trezesc intr-o zi si sa stiu ca totul s-a terminat, ca pot merge mai departe pastrandu-mi inca urma demnitatii care mi-a mai ramas.
      Si.. inca ascult piesa asta. Va las pe voi sa ghiciti de cine imi aminteste.



   " Regatul de-ntrebari ce l-ai mostenit, 
     Razboiul fericirii l-a pustiit
     Supusii n-au raspunsuri
     Oglinzile se sparg
     Esti doar un rege trist
     Ramas fara regat

    Copilul care alearga catre mare
    Macar o data-n viata sa mai fii 
    Nebunului lasa-i coroana
    Regele-i liber acum

    Cand erai copil, nu te intrebai
    Ce e fericirea, nu o cautai.."


     A.

marți, 3 septembrie 2013

Renunt la goana dupa fericire


    Nu am mai intalnit niciodata un om care sa fie cu adevarat ca mine. O persoana care sa fie atat de naturala in... melancolia ei. Ma simt putin trista, dar ma simt cu adevarat implinita. Acum nu sunt fericita, sunt doar aproape de fericire. Ador aceasta stare, chiar nu am nevoie sa ma apropii mai mult.
   
    Ascult Vama si simt cum.. nu simt nimic. Am avut grija sa imi descotoresc sufletul de sentimente inutile. Am renuntat si la cursa pentru fericire, chiar cand am ajuns la linia de sosire. Acum sunt doar eu, mai lucida ca niciodata. Nu o sa mai alerg niciodata dupa fericire, dar voi ramane o visatoare.

    Anemona.

luni, 2 septembrie 2013

Efectele fericirii


    Nu mi-am mai dorit de mult timp, cu atat de multa disperare, sa sufar.
    Incep sa intru in panica. Totul este perfect, dar imi dau acum seama ca perfectiunea nu ma implineste. Am trait ani buni intr-o iluzie.
    Trebuie sa schimb ceva. Trebuie sa sufar, ca sa evoluez. Acum pur si simplu nu am ce sa stric, incep sa intru in panica. Fericirea trebuia sa fie o rasplata, dar eu nu am facut nimic ca sa o merit. Nici macar nu mi-am terminat calatoria.
    Vreau sa vina toamna cu adevarat. Vreau sa imi pierd pasii prin covorul de frunze multicolore, vreau ca inima sa imi tresara atunci cand le sfaram invelisul gingas. Vreau sa ma simt nu neaparat trista, dar imi doresc sa fiu macar melancolica. Vreau sa scriu cum o faceam odata.

    Ma simt coplesita si sufocata. Aparent fericirea are efectul asta asupra mea..

    Anemona.

duminică, 1 septembrie 2013

Particip la SuperBlog 2013


      Voi participa si anul acesta la competitia Super Blog. Am nevoie de ceva care sa ma scoata din monotonie, si ce poate fi mai bun ca o provocare?
      Am participat si anul trecut, am participat si la editia spring.. sper sa fiu finalista si de data aceasta.
      A fost o experienta foarte placuta, mi-am depasit limitele si mi-am demonstrat ca pot scrie despre orice. Abia astept data de 1 octombrie, cand se vor afisa primele probe.