1 Martie.

  As vrea sa incep cu o urare.Va doresc tuturor o primavara superba,plina de impliniri si zambete.Adica un inceput de primavara mult mai bun decat cel pe care il simt eu..

  Azi nu imi merge deloc bine.Toata lumea este fericita,toti se agita,iar eu .. ma gandesc mereu la el. Stiu ca atitudinea mea indiferenta l-a facut sa se fereasca de mine (asa patesc cu aprape toti oamenii),dar nu este numai vina mea.Nu mi-am calcat singura sufletul in picioare.Sunt vinovata doar pentru ca am permis asta..
  Nu reusesc sa ma apopii de el.Si cum naiba sa reusesc sa ii arat cine sunt cu adevarat daca nu reusesc sa ma apropii de el?!As vrea sa glumesc,sa rad,sa fiu draguta.. dar tot ce pot scoate din gura este un "mhmm" acompaniat de un zambet trist.Am invatat de atatea ori ca fizicul nu prea conteaza (am prietene plinute si nu foarte dragute la infatisare care reusesc sa flirteze fara probleme,care au iubit si o viata superba) ci atitudinea.
  Oare daca imi schimb atitudinea se va schimba si el?

Ce ai fi daca ai fi..? (2)

  Bine.Ma bucur ca mi-a fost acceptata tema propusa :).
  "Ce ai fi daca ai fi un anotimp?"
  Nu stiu cum mi-a venit "geniala" idee,dar voi incerca sa raspund..

  Daca as fi un anotimp,cu siguranta as fi Iarna. De ce? Pentru ca este cel mai rece anotimp.Pentru ca este imprevizibila si mult nu o suporta.Si ce?Multi spun ca nu le place iarna,dar mereu se bucura ca niste copii cand fac ingerasi in zapada,cand impodobesc bradul de Craciun sau cand ninge.. Ciudati oameni.
  Cred ca as fi Iarna pentru ca este un anotimp pustiu.Singuratic.Tote pasarile pleaca in tarile calde, toate plantele sunt acoperite de zapada.. si daca te uiti mai atent,daca stii unde sa te uiti,viata este acolo.Si fara iarna nu ar exista primavara.Nimic nu moare,totul se conserva.Mereu lucrurile se conserva iarna..
  Pentru mine,Iarna nu este un anotimp al mortii,al frigului.Este o perioada.. frumoasa.Bineinteles ca sufar de frig,si nu prea suport sa dorm cu plapuma sau sa ma ghemuiesc langa calorifer.Dar toate astea au farmecul lor.

Razbunare?

  Am invatat ca razbunarea nu este o nevoie,este o solutie.
  O sa o fac
  Trebuie.

De vorba cu EA.

  -Iubire?
  Ma priveste zambind,cu o spranceana ridicata.
  -Intre noi doi nu este iubire.. Doar putina atractie si comunicare.Atat.Si poate.. il plac,adauga ciufulindu-si parul.Asta da.Il plac.Imi place sa fiu cu el.
  O privesc zambindu-i la randul meu.
  -Nici tu nu stii ce vrei..
  -Nu vreau o relatie serioasa.Niciodata nu am vrut una.Vreau doar atingeri,nu vorbe dulci.Vreau saruturi,si pote ceva mai mult.Dar fara urmari.Sper sa inteleaga asta.
  -Hormonii astia..
  Imi face un semn cu ochiul.
  -Sa stii,e mai bine asa.El se vede cu altele.Eu stiu.Si nu sufar.Doar il plac.Atat.Sunt libera sa ma vad cu cine vreau eu,sa am pe oricine vreau..dar il vreau doar pe el.In final tot la el ma intorc.
  -Il..iubesti?
  -Nu.Ti-am spus.Doar atractie fizica.Poti sa ii spui..chimie.Sau fizica poate.Ti-am spus cum ma pierd cand ma saruta,nu?Cand ma atinge.. Dumnezeule.
  -Esti fericita asa?
  Sunt cam sceptica.
  -Par fericita.Si asta conteaza,nu?
 

O parere? Va rog?

 
  Bine.Recunosc.Sunt curioasa.Foarte curioasa.
  Am petrecut mult timp cu voi aici.Mi-am deschis sufletul.Ma cunoasteti asa cum sunt cu adevarat.Fara aparente.Fara masti.
  Si chiar daca mereu zic ca nu imi pasa de parerile celorlalti,ma mint singura.
  Imi pasa.
  Dar vreau sa fiu sinceri.
  Deeeci..
  Ce parere aveti despre mine?

Take it!

  Toti vrem ceva.Toti avem o dorinta ascunsa.Dar nu toti luptam sa o indeplinim.
  Si ce?Ce ne impiedica este atat de putin in comparatie cu ce putem sa primim.. Cu ce putem sa devenim.
  Piedicile sunt doar in mintea noastra.Sau in mintea celorlalti.Dar daca sunt in minte lor,sunt doar niste idioti. Viata ta tine doar de tine.Ce faci cu ea te priveste.Nu trebuie sa ai pretenia sa te accepte.Doar sa nu se mai bage in probleme care nu le apartin.Atat.
  Deeci.. vrei sa ti se indeplineasca dorinta?
  Fa ceva!
  Chiar daca este un pas atat de mic..
  Chiar daca este doar un zambet adresat unei persoane pe care o iubesti,cand ai vrea sa o imbratisezi si sa nu mai pleci de acolo..Te vei apropia de ea.
  Ai incredere in tine.Nu iti face 100 de planuri care nu se indeplinesc (ca mine).
  Fii ceea ce vrei sa fii.
  Vrei ceva? Fa ceva!

Negare.

  Ce simt?Nu mai simt nimic.
  Gata.
  M-am "reimprietenit" (daca exista cuvantul asta) cu prietena care m-a tradat dupa 16 ani.. si am incercat sa uit tot, sa o iau de la capat,sa spun ca totul e la fel si nu imi pasa.. Dar nu pot sa uit ce a facut. Sau nu vreau? (mi-a luat niste lucruri fara sa imi spuna,m-a mintit).Nu ma gandesc la razbunare.Am trecut de la diverse stadii (prima data am fost furioasa,dupa am tot plans,m-am invinovatit,m-am prefacut ca am uitat,dupa nu mi-a mai pasat..).
  Ma prefac ca am uitat.
  Pun punct.
  Si poate o sa ma razbun.Ma mai gandesc.Trebuie sa fac ceva ca sa nu ma mai simt atat de .. nedreptatita.
  Stiam ca sunt incapabila de orice sentiment de cand am fost inchisa intr-o scara de bloc.De cand a inceput sa isi dea hainele jos.Eram doar clasa 1.. Nu a reusit sa ma violeze (nenorocitul!) dar a reusit sa imi inchida sufletul intr-o sfera de sticla.Sa ma faca sa fiu timida,speriata parca .. si incapabila sa ofer si sa primesc iubire.De fiecare data cand simt ca ceva s-ar putea transforma in ceva mai mult,ma sperii si fug.Las totul.
  Sper ca acum ma intelegeti.Mi-e cumplit de greu sa vorbesc despre lucrurile astea (fara sa plang,sa devin furioasa..).
  De asta trebuie sa il fac pe baiatul acela sa ma iubeasca.Ca sa pot sa fug.Sa uit.
  Si cred ca de asta ma (re)intorc si la vechea prietena.
  ..

Si ce?Eu castig!

   Te-am alungat din mintea si inima mea mereu,din nou si din nou si din nou..Ca sa regasesc parerile,gandurile si sentimentele acolo unde le-am lasat.. Tampita strategie!
   Iti pasa?Nuuu...
   Ti-am zis ce simt?Nu!
   Ai prietena? Da.
   Si daca.. daca tii la ea si o iubesti (cum pretinzi),de ce spui peste tot ce faceti in intimitate?De ce le impartasesti tuturor ce ganduri ai despre ea?De ce,cand te-a intrebat cineva daca vrei sa ii dai un inel de logodna ai spus o gluma de prost gust.. Of.Ochii verzi s-au dovedit a fi mai nesinceri decat am crezut.Dar am stiut mereu.Ma jur ca am stiut.Dar m-am incapatanat sa cred din nou intr-o poveste in care nu era locul meu. E povestea voastra,eu sunt doar un simplu spectator.Pot fi actor (sau actrita) doar daca mai dau jos cateva kg, daca incep sa merg pe tocuri de 10 cm si invat sa imi misc trupul in ritmul muzicii.Daca ma imbrac numai cu rochite atat de scurte,daca te fac sa ma doresti atat de mult incat sa nu reusesti sa deosebesti atractia fizica de iubire.. Of.Daca fac asta,oare o sa cazi in plasa?
   Dar asa nu sunt eu..
   Si ce?
   Pot sa imi calc sufletul in picioare,si o sa il calc si pe al tau,numai sa demonstrez ca am avut dreptate..
   Eu castig!

Ce-ai fi dacă ai fi...

  Am gasit aceasta postare (click) foarte draguta.
  Ce as fi daca as fi o melodie?
  Hm.
  Grea alegere.
  Ascult gesturi foarte diferite,dar am ales una pe care am "descoperit-o" recent:

  Nu stiu daca este pe gustul vostru.Am ascultat foarte multe alte melodii pe care le-ati ales voi (bloggerii) si care va reprezinta..
  Si mai este si aceasta:

   Este o melodie despre drama adolescentilor din toate colturile lumii .. cand o ascult ma face sa am incredere in mine,sa simt ca sunt (mai) puternica..
   Cam atat.

Timpul

    Uneori imi doresc sa opresc timpul in loc.Sa lungesc o clipa la dimensiunea unui dulce infinit..
    Imi e dor de domentele cand credeam ca eu si Timpul suntem prieteni.Ca El ma ajuta si ma sustine. Am gresit, m-am inselat..
     Imi lipsesc momentele cand eram inca o naiva copila care se juca in fata casei bunicilor cu alti copii.Pe unii nu i-am mai vazut niciodata,pe altii i-am vazut si nu i-am recunoscut.. nu am putut niciodata sa inteleg cum un un adolescent aparent plictisit poate lua locul copilului de alta data.Unde dispare acel copil?Asa m-am transformat si eu?Asa bursc,asa necrutator..?!
  Voi cum sunteti?Unde este copilul acela de alta data?

Extaz?

   La ce va duce cu gandul aceasta poza? La nebunie,la extaz.. la o iubire pe moment sau o iubire pe viata?
   Nu stiu de ce,dar imi place foarte mult poza.Oare poti sa faci asa ceva doar la varsta adolescentei sau si cand esti adult? Hmm.. Mi se pare un gest dragut, oricum.
   Nu o sa mint.Imi place(a) alcoolul.Dar mi-am dat seama ca imi face mai mult rau decat bine si am renuntat. Am vreo 3 luni de cand nu am baut decat cupa de sampanie (de revelion).Si ma simt bine.Mi-am dat seama ca cu sau fara alcool sunt tot eu.Doar ca asa - treaza - gandesc mai clar.

Nu am chef azi..

  Nu am chef .. sa scriu.Cred ca e prima zi din viata mea cand mi se intampla asta.Ati patit vreodata asa ceva? E cam frustrant..
  Nu am putut nici macar sa imi beau cafeaua dimineata.Fara zahar are un gust amarui,unul necunoscut mie parca.Dar am zis ca tin regim si sunt hotarata. Cand imi pun ceva in cap reusesc (desi de multe ori prea tarziu)..

  Oricum,vreau sa va prezint o melodie de care m-am "indragostit": am ascultat-o prima data in Jurnalele Vampirilor (apropo,am facut rezervare la biblioteca si pentru carti,sper sa ma sune cat mai repede!).

                                 

  Nu stiam daca sa pun aici sau nu acest videoclip,dar m-am gandit ca vreau sa umplu blogul acesta cu lucruri frumoase.Poate uneori voi vorbi despre filme sau seriale care m-au marcat,din care am invatat ceva.. Sau poate despre carti (ma mai gandesc).
  Voi ce faceti cand nu aveti inspiratie?

Planuri (pentru ultima data - sper!)

   Am inceput azi.Vreau sa vad ce pot sa fac.Cata ambitie si incredere pot sa am.
   Ce fac (incepand de azi)?

  -tin un regim
  -incerc sa fiu mai sociabila (sau macar sa ma prefac)
  -incerc sa imi gasesc prieteni care sa ma merite
  -promit ca nu mai fumez si nu mai beau
  -lucrez mai mult la cartea pe care am inceput-o (chiar daca unii mi-au zis ca e cea mai nebuneasca idee pe care o puteam avea)
  -nu ma mai port urat cu parintii mei
  -nu mai imi pierd speranta
  -nu mai las totul pe maine, traiesc clipa

  Sper sa fie bine.. 17.02.2012 pare o zi buna :)

Libera!

   Am scos toate dorintele si visele din sertarul in care ascund lucrurile ce nu se vor intampla niciodata..

   Voi incepe sa lupt pentru ele incet incet..

  Asta e ultima zi cand ma comport ca o idioata.

  Promit.

  (am zis asta de atatea ori,ca nici eu nu mai cred.. dar de data asta e real,trebuie sa fie!)

  

Acceptare?

  Promit sa incerc sa imi accept trecutul si sa incerc sa schimb viitorul.
  Pentru mine si pentru cei din jurul meu.
  Vreau sa fac ceva cat inca este momentul,cat mai am timp..
 

14 februarie.

  Azi e una din acele zile cand as vrea sa nu mai exist. Vreau sa plec,sa uit,sa incetez sa mai sper.
  Ma cert cu toata lumea si toate cuplurile din jur ma deprima.
  In orasul asta a nins mult.Poate prea mult.Zapada s-a asternut si in suflet dar nu a reusit sa acopere toate dorintele,visele,sperantele ruinate.M-a facut un timp sa cred ca nu mai exista durere,ca imi accept soarta .. dar nu e asa.
  Sentimentul asta autodistructiv e mai puternic ca niciodata.
  Ma macina.
  Ma nelinisteste.
  Ma .. ucide.

  Cand latura ta intunecata este descoperita altor oameni nu mai esti sigur.Si cand nu esti sigur faci greseli pe care ceilalti le observa.
  Acel "pasager intunecat" incepe sa ia conducerea.Am impresia ca vrea sa ma salveze,dar tot ce isi doreste e sa ma vada la pamant.Si cel mai tare doare ca este o parte din mine,ca trebuie sa il accept.Nu am putut sa fac niciodata asta.

  P.S: E una din zilele mele groaznice.Ma simt atat de .. singura.

Oamenii ca mine..

   Oamenii ca mine pleaca inainte de a fi nevoiti sa o faca.
   Oamenii ca mine nu apartin unui loc,sunt doar calatori prin viata.
   Oamenii ca mine nu stiu cui scriu si de ce.
   Oamenii ca mine nu isi cunosc intreaga putere.
   Oamenii ca mine nu stiu unde vor fi maine.
   Oamenii ca mine iubesc libertatea mai mult decat orice.
   Oamenii ca mine sunt amanti ai singuratatii.
   Oamenii ca mine fumeaza vise si se dorgheaza cu sperante.
   Oamenii ca mine isi tin gandurile doar pentru ei.
   Oamenii ca mine nu stiu sa iubeasca.
   Oamenii ca mine pun parerea celorlalti pe primul loc.
   Oamenii ca mine nu au prieteni (desi nu stiu asta).
   Oamenii ca mine se incapataneaza sa creada in iubire.

   Mai sunt oameni ca mine,sau e doar blestemul meu sa am astfel de ganduri,de trairi..?

Partile proaste ale dragostei..

 Ma gandeam aseara la partile proaste ale dragostei.Nu poate fi totul roz,nu?Bineinteles ca este un sentiment care nu se compara cu oricare altul, este un sentiment nobil si uneori pare ireal.. 

 Uite cateva "parti proaste":


  - cand tu iubesti si celalt e indiferent.Sau invers.E putin penibil cand unul spera si celalalt se straduieste (degeaba) sa explice ca nu este posibil (un viitor comun)..
  -cand tu esti superindragostit, vezi fluturasi pe toti peretii si afli ca .. te inseala.Ce?Se poate. Realitatea bate de multe ori filmele siropoase la care nu te poti uita decat cu un pachet de servetele langa.
  -cand tu vrei ceva de la relatia voastra si el/ea vrea altceva.De exemplu tu deja te vezi cu inel pe deget, masina, casa si copii si celalalt vrea doar o .. aventura.
  -cand te intreaba dulapul "Cu cine faci banking?"
  -cand se desparte de tine printr-un bilet lipit pe frigider si nu intelegi de ce a facut asta

  Cam atat.Se vreia a fi o postare plina de umor.Nu prea mi-a iesit..

Soarele si Luna (poezie)

 Ok.Nu stiu ce m-a apucat aseara..ma gandeam la prima poveste de dragoste.. Si am compus aceasta poezie.Sincera sa fiu nu prea imi place, am taiat foarte mult din ea.. dar sper sa fie bunicica.


            Atunci cand elementele s-au contopit
            Formand Universul mistic, infinit
            Soarele si Luna s-au cunoscut
            Si atractia dintre ei a aparut.

            El era grandios,stralucitor
            Si zambetul lui era rapitor.
            Din prima clipa Luna il indragi
            Dar nu avu curaj si nu ii vorbi.

            Ea era o simpla sfera si fara stralucire
            Pana cand soarele - marinimos din fire
            A decis ca in spatele ei sa stea
            Sa o acopere cu vesminte aurii de catifea.

            Se intalneau doar la apus si rasarit,
            In restul timpului se priveau necontenit.
            Desi erau diferiti,se completau
            Si primul cuplu din lume il formau.

            Si au trecut ani,zeci,sute,chiar mii
            Ei se iubeau in continuare ca in prima zi
            Mereu acelasi ceresc blestem il imparteau
            Dar la apus si rasarit o singura fiinta deveneau.

Lumea mea!

  Azi mi-au spus 3 persoane ca traiesc "in lumea mea". Si mi-am amintit de vorba aceea: cand cineva iti spune ca esti beat nu il crezi, cand doua persoane iti spun nu stii ce sa crezi si cand iti spun trei te duci sa te culci..
  Intr-un fel le dau dreptate. Traiesc in lumea mea pentru ca nu pot sa accept "normalitatea".Am trecut printr-o experienta traumatizanta in copilarie (poate voi povesti,acum nu pot si nu promit).
  Nu poti pretinde ca esti normal cand e clar ca nu esti. Sau poti?Nu stiu,nu am de unde sa stiu, nu am incercat niciodata. Mereu mi-am facut propriile reguli, am trait dupa un cod nescris numai si numai pentru a evita sa nu par idioata (in viziunea mea). E umpic ciudat - daca ma gandesc mai bine.
  Ma gandeam sa va dau cateva exemple,poate ma intelegeti mai bine.. Una din ele este "nu zambi niciodata daca nu esti fericita".Cu ce m-am ales?.. Par suparata tot timpul. "Nu face niciodata primul pas, teama de esec e prea mare". De aici am ramas cu frica de a ma apropia de oameni. "Nimeni nu stie ce este in sufletul tau.Nu lasa nici o persoana sa se apropie prea mult de el,sa iti stie toate secretele.. ideal este sa ai mai multi prieteni,dar sa nu stie nimeni chiar totul despre tine".. regula asta m-a ajutat mult.
  Mai am multe din acestea.Prea multe.
  In ganduri sunt mereu foarte organizata, dezordine e doar in viata mea.

  Sa stiti ca "lumea mea" are peretii de sticla.Eu vad perfect in exterior dar nimeni nu poate vedea dincolo de aparente.Nu am intalnit niciodata pe cineva care sa poata sa patrunda in sufletul meu mai mult decat vreau eu sa il las.Judecate mi-e limpede ca gheata.Zambetul rece si lacrimile dulci.


  Voi dupa ce reguli va ghidati in viata? 


P.S:Am fost la medic si mi-au iesit niste chisturi la ecografie.. nu e nimic grav, sunt multumita ca nu trebuie sa ma operez

Ai pierdut..

  Ai pierdut fara macar sa stii ca ai intrat in jocul meu.Sau ca eu eram persoana din spatele "mastilor".

  Ai pierdut si eu am ramas singura care inca mai regret.Imi pare rau ca nu ai mai avut rabdare,imi pare rau ca ai mintit si te-am mintit la randul meu.Imi pare rau pentru tot.Dar stii cum se spune, regretele vin intodeauna prea tarziu.

  In urma ta raman doar intrebari si figuri oficiale.Gesturi straine,abstracte si care dor .Instrainarea unor (ne)cunoscuti care,oricat de mult si-ar dori,nu pot fi normali.Nu pot pune cartile pe fata.Nu pot fi sinceri.

  Eu am mintit pentru ca nu aveam incredere in mine.Am mintit pentru ca alta cale de a ajunge in sufletul si mintea ta mi-a fost imposibil sa gasesc.De ce m-ai mintit nu am aflat (inca).Dar nu pot sa te intreb.A fost o greseala pe care EU am initiat-o,pe care mi-am dorit-o si chiar ma asteptam sa se intample.Viata nu e roz decat in filmele siropoase.In realitate rozul e doar o aparenta..

  Ai pierdut jocul asta nebun.Ai pierdut din noiembrie,si uite,e deja februarie si eu nu m-am obisnuit cu gandul. Daca m-ai ruga ti-as mai da o sansa.Ti-as da si 1000. Ai putea sa ma calci in picioare,sa te joci cu sufletul meu pana te plictisesti.. numai sa vii seara inapoi.Sa ma ajuti sa cred ca nu sunt singura.

  Ai pierdut si chiar .. imi pare rau.

  Pacat ca nu vei citi asta niciodata.

  

                                          (pentru cel a carui ochi verzi ma fac sa tresar..)

Toate iubirile mele sunt la fel acum. E ca în filmele alea la care nici măcar nu te mai uiţi pentru că şti mereu ce urmează. Ce urmează? Nu un final fericit, cu siguranţă. .

Mai bine.

   Ma simt mai bine.Durerea a disparut si acum e liniste.Prea liniste.
   Maine pot merge la scoala.In sfarsit.Acum astept sa descarc un film, " I spin on your grave" .. mi l-a recomandat o amica,mi-a spus ca e bun. Privesc partea plina a paharului: sunt sigura ca o sa mai slabesc.Cu o portocala si 2 covrigi (si aia mancati in sila) slabesti,corect?
  Ma straduiesc sa arat cat mai bine.Si sa fiu obtimista. Pot sa am orice,dar nu vreau sa ma operez.. Nu! Am oroare de asa ceva.Mi-e teama ca cineva sa ma vada atat de goala,de vulnerabila.. sa ma vada asa cum nici macar eu nu am reusit sa ma vad.Nu!Refuz sa cred ca se poate intampla asa ceva.
  Oricum,privesc partea buna: fara acest "incident" nu reuseam sa fac pasul decisiv spre schimbare.Am avut timp, m-am gandit bine ce vreau,cand vreau, ce o sa fac.. Si pentru prima data in viata am un plan.Si o dorinta. Una adevarata.
  Sau sa spun ca am un vis?.. De obicei dorintele nu se implinesc,raman in mintea noastra si ne macina fiecare gand, clipa, idee.. Atunci am un vis.Si am nevoie de timp.Cam mult timp.Dar nu cer nimanui sa mi-l acorde.
  Rabdare trebuie sa am doar .. eu.

Am dat de ..

  Crezusem ca durerea a trecut,ca simteam ca imi arde stomacul de la cine stie ce indigestie.. dar azi a revenit iar. Trebuia sa fiu la scoala dar m-am invoit. Am sunat-o pe mama si am mers la spital.I-am spus doctoritei simptomele : arsuri in stomac, durere in partea stanga jos, varsaturi (stomacul nu mai reuseste sa digere mancarea,am vomitat la ora 5 si 7 ce mancasem la 21)..  M-a consultat si a spus ca e posibil sa am .. un chist ovarian destul de mare. Mi-e frica. As vrea sa fiu curajoasa..dar nu pot.
  Ma doare atat de tare..pot numai sa zac in pat cu leptopul in brate si sa ma uit la Dexter.Maine fac ecografia si am emotii.Mi-e frica.Sunt o lasa.      
  Stau degeaba si astept sa imi treaca.Nu e stilul meu.. Durerea ma face vulnerabila si atat de .. umana.                          

Un dar in dar.. :)

 
   Am primit de la Diana primul meu premiu (wow..multumesc multumesc multumesc!!) si vreau sa ii multumesc cu o muultime de pupici si imbratisari virtuale.
 
  1. Aminteşte persoana care ţi-a acordat premiul printr-un link către blogul ei.
       Scriitor.a  <3
  2. Răspunde întrebărilor care însoţesc premiul!

.                         a. Care este produsul de machiaj preferat?    Prefer machiajul natural,deci voi alege clasicul luciu de buze..

               b.  Care a fost trend-ul preferat in anul 2011?

                    In 2011 am inceput sa port mai multe rochite,pot spune ca am trecut de la stilul "baietos" la unul muuult mai feminin :D.

                c.  Care este desertul tău preferat?

                    Prajiturile cu ciocolata (greu ma pot abtine!).

               d.  Culoarea preferată?

                    Verde!

               e. Care este prenumele tău?

                    Sorina                                                                                            

                f. Care este ultima melodie pe care ai ascultat-o?

                    Chriss-Anotimp uitat de timp

                g. Pisici sau câini?
                    Pisici <3

3. Spune ceva despre tine ce nu ai mai spus nimănui pe blog:

   Urasc clatitele (pe cuvant de onoare)!

4. Premiază câte bloguri crezi tu că merită acest premiu!

   Ganduri printre randuri - ma holbez tot timpul!

   Blogu lu' Flori - imi place cum scrie,promite mult!

   Confesiunile tarfei de langa tine - intuiesc ca nu o sa ii pese,dar eu o citesc in continuare .. este cea care m-a inspirat sa imi fac propriul blog,scrie superb!

   Doze in vise - pur si simplu..genial!

   Cand visele sunt viata - superb!

   A morning story - prima care mi-a citit blogul..care m-a incurajat sa scriu..Multumesc!

5. Asigură-te că anunţi proprietarii blogurilor că au primit acest premiu!

  Incerc :D

  Si,ca sa nu deschid un alt topic,va ofer tuturor cate o felie din tortul meu..una virtuala ;))! (putintel cam stupid,dar chiar nu a puteam abtine)

  P.S:Eu l-am facut :)) nu pot sa cred ca mi-a iesit!

(falsi) prieteni!

Ciudati mai sunt oamenii, pe cuvant! Sau oare sunt eu prea "normala"?!

Prietena cu care nu vorbisem de mult,care m-a tradat intr-un mod atat de urat si nedemn.. ma sunase la ora 12 noaptea (nu i-am raspuns,mi-a fost foarte rau pe 4 si am dormit vreo 15 ore)..

Si tipul ala de care va spusesem ca a venit in tara,pe care il credeam un fel de "amic" .. a uitat de ziua mea (a doua oara).

Nu trebuia sa fie invers?

Oricum,m-am suparat pe el si nu cred ca il voi ierta prea curand.

A gasit tot felul de argumente de tipul "nu m-am uitat pe Facebook", "m-au concediat de la slujba", "e frig aici in Germania" si alte chestii stupide.

Nu trebuia sa fie invers?!

Bine,poate gresesc si eu.Dar genul asta de oameni nu merita decat un mare "nu ne pasa" din partea mea. Si pana la urma tot eu ma consum.Si pana la urma tot eu sunt aia care pune prietenia pe primul plan..

Inca nu m-am hotarat daca o iert pe (presupusa) prietena - sau nu.Oricum, sufletul meu zice "da",ratiunea un raspicat "nu".. O sa o las pe ea sa faca primul pas.Poate sa isi asume rolul principal. Sper sa joace bine. Sa stie ce sa spuna.Cum sa o spuna.

Ar putea evita tot spectacolul asta cu un gram de sinceritate si un simplu "imi pare rau".. Dar asa suntem noi,oamenii.Ne plac lucrurile complicare,ne place sa facem spectacol,adoram lumina reflectoarelor.. Ne plac personajele principale,ne incita actiunea.

Ma asez in scaunul spectatorilor si astept.

Din piesa de teatru vreau sa transform tot spectacolul asta intr-un film.Si eu sa stau intr-un scaun, sa mananc popcorn si sa zambesc.Hm..detasare!

Primesti ceea ce meriti.Mereu!

  Ieri mi-a fost groaznic de rau,azi sunt tampit de fericita.. E ciudata alternanta asta de sentimente.
  Petrecerea a fost ok. M-am simtit foarte bine,am facut o multime de poze.. si cand am suflat in lumanari,stiti ce dorinta am avut?! As vrea sa spun ca mi-am dorit ceva de genul "sa ma joc cu oamenii la fel cum reusesc sa ma joc cu gandurile mele" dar nu.. nu! Nu am reusit decat sa ma gandesc la..el! Parca trebuia sa imi doresc ceva care se poate intampla..
  Oricum, m-a sunat si "fosta prietena" (aceea care vam spus ca mi-a luat niste lucruri) si oarecum ne-am impacat.Acum ma intreb daca sunt un fel de Maica Tereza sau pur si simplu sunt idioata.. Oricum, am nevoie de ea. Mi-a spus niste lucruri care m-au atins,oarecum.
  Sper sa se observe diferenta.Nu mai sunt aceeasi fraiera.Sunt si asta, dar acum am ceva in plus.
  Voi primi ceea ce merita.
  Trebuie.
 

Ma tin de promisiune..

  Postez o poza cu mine.A imaginii din spatele sufletului.Sper sa nu fie o greseala..
  Va multumesc tuturor pentru urarile de "la multi ani".Si celor din viata reala care nu imi vor citi niciodata blogul.Inchin un pahar pentru voi diseara!

  Nu sunt frumoasa.Nu sunt speciala.Dar macar nu pretind ca sunt,si nici nu ma straduiesc sa par a fi ceea ce nu mi se potriveste.

Durere*

  Ma doare foarte tare burta si imi este greata.Cred ca se intampla asta de vreo 6 ore.. oare ce e cu mine?!

  Durerea imi paralizeaza fiecare centimetru din trup. Am stat ghemuita, inerta cu orele in pat.Nu am facut nimic.Nici acum nu fac nimic.Ma intreb cum de mai reusesc sa mai gandesc.Mainile si capul imi sunt amortite. Am luat vreo 4 pastile si nu mi-a trecut.. la naiba,ii cerusem farmacistei sa mi le dea pe cele mai puternice!

  Maine trebuie sa imi revin.Cum sa primesc invitatii in starea asta?! Vreau doar sa zac.Sa uit ca exist.Sa uit si de durere.
  Astept sa ma simt mai bine :(

Idiotilor!

   Nu va conta si nu o sa conteze niciodata,corect?..
   Nu ati obosit?Voi,astia atat de reali,intr-un mod atat de dureros.Voi,oamenii care ma cunosc personal.Nu ati obosit sa imi resuscitati atat de dulce fiecare celula a corpului,fiecare gand,sentiment esuat sau dorinta.. numai si numai pentru a avea mai tarziu ce sa distrugeti.Ce fel de persoane sunteti voi?Ce fel de "oameni" sunteti voi?..
   Imi vine sa plec.Sincer.Sa las totul asa si sa plec undeva unde nu ma cunoaste nimeni.Dar asta voi face la facultate,nu acum.. Nu pot sa fac asta acum.
   Macar gandirea mi-a ramas intacta.Cu sentimentele facute praf,reusesc sa gandesc.Sunt ganduri dureroase, mainfestate uneori prin lacrimi si dorinta de uitare.Dar exista.. Faptul ca pot sa imi pastrez modul (tampit) de gandire in fiecare situatie ma face sa fiu puternica - in felul meu.Dar cum poate fi puternic un om cu un astfel de caracter..?!
   Ma distrugeti si imi resuscitati sufletul de fiecare data.
   M-am plictisit si am obosit.. si stiu ca o sa o faceti din nou.
   Si din nou.
   Si din nou..
  ..
   Doare? .. Cam da. Doare prea tare.Vati gandit vreodata ca poate nu merit? Ca poate nu merit atentia nimanui, ca poate sunt facuta sa zac in singuratate o vesnicie?Ca poate nu am un rol in viata asta,ca nu am un destin, ca scriu aiurea,ca voi cititi acum doar niste ganduri idioate..
   Macar stiu ca ma cititi.Conteaza. Astia din realitate vor sa ma ajute,dar nu isi dau seama ca ma distrug. Incet dar sigur.Si nici macar nu stiu toata povestea.. doar eu o stiu.Si e una fara sfarsit,e una plictisitoare.. De ce va place,de ce continuati sa fiti aici,reali sau nu,pentru mine?
   
   Ultima zi la 16 ani si uite ce fac.Uite cum imi iau adio.Ma doare foarte tare corpul (nu stiu ce am),dar nu asta e important.Simt un gol in suflet..si chestia asta ma macina.Poate gasesc o solutie sa il umplu.. Trebuie. Mereu m-am priceput sa rezolv misiuni aparent imposibile.

Pentru doi ochi verzi..

  Ai avut dreptate.Acum iti dau dreptate.. ti-am spus odata ca atunci cand o vei saruta pe ea te vei gandi tot la mine. Nu ai facut niciodata asta.. m-am convins.
  Realitatea e dureroasa, rece..la fel ca vremea de afara. "Nu mai visa.." imi tot repetam. "Nu merita..".
  M-am gandit un timp ce ma innebuneste la tine.Ce imi place la tine. E o combinatie intre simtul umorului, zambetul, privirea aceea (in care ma pierd de multe ori), ironia ta si altceva care este doar al tau.Ai un fel de a fi pe care nu l-am regasit in nici o persoana cunoscuta.. Am cunoscut multi oameni la fel (la comportament si modul de gandire ma refer) dar ca tine nici unul.. Nimeni nu m-a facut sa caut in nestire raspunsul la niste intrebari pe care nici nu mi le pusesem inainte,sa par idioata si sa spun tot ce imi trece prin cap doar pentru un strop de atentie.. Dumnezeule,ce idioata am fost!
  Te-am avut in atat de multe vise pentru ca dimineata sa te pierd iar..definitiv de data asta.Asa cum mi-ai mai spus, "tu nu iti dai nici o sansa"..ai avut dreptate.Din nou! Urasc sa gresesc la fel cum urasc sa castig (pentru ca nu am atitudine de castigatoare).. Si urasc (mai mult decat orice) sa ai dreptate.
  Oricum, ce naiba se intampla cu mine?
  Spun lucruri pe care nu vreau sa le spun.
  Ma intristez la fiecare gest pe care il faci si nu imi convine.
  Cand te vad am momente cand vreau sa te iau in brate.
  Imi placi si te detest in acelasi timp.. iar amestec de sentimente,iar combinatia aceea delicoasa!
  Ochi verzi..iluzie.. ma lasi asa?
  Hai nu ma ajuti.. ?
  Macar pune-mi un diagnostic!

Petale de catifea..

  Am facut alt blog unde voi publica.Astept sa vad parerile voastre si criticile.. Apasa aici pentru roman!
  Oricum,vreau sa aflu daca sunt buna.Sau daca sunt foarte buna..Sau oare mai bine ma abtin? Nu ma prinde genul?.. Din nou prea multe intrebari.
  Astazi am incercat sa fiu cat mai "normala".M-am trezit cu ideea asta intiparita in memorie : "Incearca sa te prefaci,ei nu vor sti niciodata,niciodata..". Dar cum poti sa pari normala cand mergi pe afara cu pantalonii uzi pe tine,aproape ingheatati - la propriu si la figurat..Stiu, stiu radeti de cu mine.Si eu rad acum.. Erau uzi si am vrut neaparat sa ii port.Sper doar sa nu racesc.Nu pot sa racesc.. Nu tocmai eu..
  Oricum,am ajuns la liceu si m-am mai dezmortit in baie :). Dupa nici nu se cunostea.Doar eu ma simteam .. uda. Si inghetata. Hihi !
  Macar asa zgribulita si inghetata - am zambit. Ceva de genul "eu stiu ceva ce voi nu stiti".
  Prieteni..vi s-a mai intamplat si voua asa ceva sau sunt singura (a)normala?

Rece,prea rece.. brr!

  E frig..e atat de frig in orasul asta! Frigul imi da tot felul de idei nebune,ma face sa visez,sa sper.. nu trebuia sa fie invers?!
  La matematica am dat-o in bara.Urat.Am obtinut solutiile corecte prin metode gresite.. sa vad la istorie ce fac.
  Ma simt bine..azi.Ma simt putin fericita? implinita..dar sunt sigura ca va fi de scurta durata si nu ma entuziasmez cum faceam de obicei..
  Am inceput sa scriu o carte.Pentru cine?Pai pentru mine.. Vreau sa o termin pana la 18 ani,sa fie cadoul meu pentru mine..sa imi dovedesc mie ca pot,ca nu sunt o ratata.M-am hotarat sa scriu un roman politist (mereu m-au fascinat misterele nerezolvate, munca politistilor,interogatoriile..). Il voi numi "Flori de catifea" ( o sa vedeti de ce am ales acest titlu :D ).Oricum,am mai multe variante:
  1) fac un alt blog,il scriu acolo si cer pareri despre capitole
  2)il tin doar pentru mine
  3)nu fac nimic public pana nu ma duc la o editura..
 
  Ce ziceti?Nu stiu ce credeti voi,dar eu chiar vreau sa vad daca sunt buna..si daca mi se potriveste genul acesta.